Sa nu dai cinstea pe rusine si pacea pe galceava…

…ne sfatuia Creanga in ale sale minunate Amintiri din copilarie.
Din pacate in ultima vreme am tot avut parte de oameni care mi-au aratat ca a fi un om bun si moral este o insusire din ce in ce mai greu de gasit pe plaiurile noastre.
Am primit lovituri mai mari sau mai mici, lovituri care mi-au aratat inca odata ca pana la urma fiecare e pentru el si ca viata e o jungla unde cel mai feroce castiga. Conteaza din ce in ce mai putin moralitatea, cuvantul dat, timpul investit intr-o relatie de prietenie. Totul se contorizeaza in cifre, relatii profitabile, bani si egoism.
Nu mai exista prietenie neinteresata, nu mai exista oameni care sa-ti ofere ceva fara a urmari un scop anume decat in rare ocazii. Am ajuns, atunci cand chiar am primit ceva de la cineva, sa stau sa imi pun intrebarea “ce-o urmari de imi arata atata prietenie?!”. In cazul respectiv omul chiar era dezinteresat, nu voia decat sa imi fie aproape si sa ma ajute dupa puterile sale. Credeti ca in afara de acel caz izolat am mai avut parte de asa ceva? Nope!
Ba mai mult, oameni pe care ii cunosc de ani de zile au ajuns sa se dedea la intrigi meschine numai si numai pentru ca am considerat normal, ca prieten, sa le spun cand si daca gresesc. Oameni care in mod normal ar fi trebuit sa ma tina aproape de ei datorita sinceritatii mele (a se citi bunatatii mele care tinde spre prostie), au considerat oportun sa ma arunce ca pe o papusa veche la lada cu jucari “de dat la saraci”.
Nu-i nimic, si maine e o zi, sunt inca tanar si am mai luat-o de la capat! O voi lua si de data asta, voi fi atent la oamenii selectionati in cercul meu apropiati si voi avea grija sa ofer doar celor meritorii.
Hai, v-am pupat! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *